Amalia Eremia - Titlul absent [RO]


… mai ştii că tot timpul eram întrebaţi ce vrem să facem când vom creşte?... Da, acum ştiu ce o să fac când… da ştiu! O să vând timp… mi-aş dori să-l vând pe tot, chiar dacă aş ajunge o epavă cu părul alb… da, pe tot până în clipa în care el o să vină… ştii că există o dihotomie între realitate şi vise…. propria mea substanţă mă amăgeşte să văd totul diafan... să nu pot filtra nimic, să văd doar lumina visurilor mele innecate într-un albastu infinit, să văd doar strălucirea unei stele prinse pe un cer negru… e negru atât de intens cum îl văd eu… poate cineva simţi căldura lui?... e doar o stea sugrumată, e doar un zâmbet de fluture, e doar o nevinovată trăire… nu vreau să percep realitatea...  vreau să camuflez voinţa mea, forţa mea e disociată… mă simt târâtă şi estompată de un creion negru, rămân fără contur şi mereu simt că mă diluez... mă diluează un cub de gheaţă... sunt într-un pahar de cristal care străluceşte sub o rază… dar nu e caldă… şi nu pot ieşi de acolo… doar eu am simţit cataclismul, doar eu m-am urcat în acest carusel… de ce doar eu mi-am luat bilet dus... nu puteam să-mi iau dus-întors? De ce eu am crezut că nu trebuie să se oprească niciodată?" 
(Amalia Eremia, Titlul absent
Librarium Haemus, București, 2013, 
ISBN: 978-606-8093-59-8)

Popular Posts